Actualizări eveniment recent

Înțelepciune

Publicat pe Actualizat pe

În înțelepciune se odihnește viața mea
și cucerește tot ce există,
se smerește lângă Dumnezeu
și strigă spre înnălțimi lauda.

Spre început i se oglindesc pașii
privind spre tot ce a trecut…
văd cum totul a fost condus
de Cel ce este, ce a fost și va fi.

Acum zăresc cu toată ființa
lumina de la răsărit,
și îmi las sufletul să zboare
spre Cel ce m-a făurit.

Cîntecul se duce lin
și rima nu i se măsoară,
cioplește jalea în alin
lăsâd ființa ca să moară.

 

A. W. Tozer – Descrierea unui credincios

Publicat pe

Guarding the Gospel - Bebe Ciausu

aw_tozer Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut; Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

Vezi articol original

Cînt Domnului

Publicat pe Actualizat pe

Depășesc cu armonii sfinte
și mă înalț cu glasul meu
în ecouri mărginite
de laude pentru Dumnezeu.

Cînt cu inima și gândul
îndreptate sus spre cer,
căci acolo este Fiul
iubit de sufletul meu.

Tresalt de bucurie-n laudă
și înalț întregul vers
Lui Dumnezeu al meu Tată,
pentru Domnul nostru Isus.

O iubite, Tată sfânt!
Eu te laud și îți cînt
și din inimă înalț
lauda cu-al meu glas!

AMIN!

Ruben. G

Veșnicia Lui Dumnezeu

Publicat pe

Dumnezeu a dăruit omului ce a avut mai frumos, mai special și mai valoros din cerul Său. Astăzi trăim vremuri de har și suntem cei mai privilegiați oameni. Și doar datorită Domnului Isus Hristos, Fiul preaiubit.

E minunat să descoperim pe Dumnezeu și să trăim zi de zi alături de El. Merită toată închinarea și lauda noastră.

Am descoperit de curând cât mare este Dumnezeu. Și nu poate fi descris în cuvinte, însă ceea ce pot spune despre Dumnezeu este că El nu poate fi cuprins de mintea noastră. Mă gândeam că întregul nostru univers și vastitatea lui este împresurat de infinitatea Lui Dumnezeu. El este tot ce limitează universul nostru. Dumnezeu este în eternitate și El este eternitatea.

Noi oameni suntem limitați în orice însușire și caracteristică. Deși putem pătrunde atât de adânc cu mintea noastră, cercetâtnd și cunoscând tot ce ne înconjoară și chiar universul, să nu uităm că totul a are un început și un sfârșit  hotărâte de Dumnezeu în etatea veșniciilor.

Suntem limitați și asta e frumusețea. Când privesc la Dumnezeu și infinitatea Sa, tresalt de bucurie, căci El mi-a promis veșnicia. Iar veșnicia este „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)

Pacea Domnului Isus!

Publicat pe

Pacea Lui Domnului Isus

Când Domnul Isus vorbește ucenicilor îmbărbătându-i, le vorbește despre persoana Sa, lucrarea Sa și despre Tatăl, îndreptând toate lucrurile către Tatăl.

Uncenicii astăzi suntem noi și avem nevoie de aceste cuvinte mai mult ca oricând. Să înțelegem despre ce pace vorbea Hristos.

De multe ori privim în scriptură și ochii noștri ne sunt îndreptați spre lumea care ne înconjoară, orbindu-ne să înțelegem cu adevărat Cuvântul care ne este dat în acel moment. Venim la Dumnezeu cu o credință proprie, creată de nevoile noastre. Venim la El cu probleme mari și mereu ne plângem de starea în care am ajuns. Pavel scrie o epistolă, fiind în lanțuri pentru evanghelie. Mai mult de atât, botjocorit chiar și în lanțuri pentru că suferea pentru Evanghelia Lui Hristos. Epistola către Filipeni, la prima vedere sunt doar cuvinte de îmbărbătare și avem multe versete care le putem lua pentru a ne ridica din anuminte stări. Dar privind la contextul din care este scris și faptul că un om, ca și noi cu aceleași nevoie, trăind stări și sentimente abătându-se asupra sa, totuși le spune filipenilor să se bucure. Cum poți tu Pavel, fiind în lanțuri pentru Evanghelia Lui Hristos, batjocorit și desconsiderat, să te bucuri? Noi nu trăim acele vremuri, iar pentru Evanghelie puțin suferim și totuși nu avem bucuria pe care o împărtășeai tu celor din Filipi.

Hristos a venit în lume ca să aducă oricărui pământean pace în inimă. Tot Pavel scrie în epistola destinată filipenilor despre aceeași pace. El spune:

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4)

Isus le-a spus ucenicilor pentru îmbărbătarea lor:

1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14)

Cu alte cuvinte Isus le spune ucenilor: ca să nu vi se tulbure inima, aveți credință în Dumnezeu și în Mine. Eu mă duc să vă pregătesc un loc, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Păziți poruncile Mele și Eu și Tatăl vom locui împreună în voi. Pacea pe care v-o dau Eu nu este ca acea a lumii, ci ca a voastră inimă să nu vi se tulbure nici să nu vi se înspăimânte.

Care este pacea lumii?

Bineînțeles când privim spre oamenii din jurul nostru, lumea în care trăim, un om este fericit atunci când material este bine și are tot ce-i trebuie. Noi ca și copii ai Lui Dumnezeu avem la fel de multă nevoie de aceste lucruri materiale. Însă când Hristos vorbește de pace, nu despre o astfel de pace vorbește. El se îngrijește de inima noastră, o umple cu pace, ca atunci când trecem prin nevoile materiale ale vieții să nu ne pierdem privirea de la ținta noastră. Și anume Isus Hristos și locul pregătit pentru noi.

Mulțumiri?

Pavel scrie flipenilor, iar în versetele citate găsim un lucru destul de aparte. Versetul 6: mulțumiri; pentru ce anume să mulțumesc, când am nenumărate cereri și de cele mai multe ori sunt materiale? Nu există loc pentru cereri. Și totuși este Cuvântul Lui Dumnezeu iar dacă vrem să-L împlinim așa cum este scris și cerut de Dumnezeu Tatăl nostru, așa trebuie să procedăm. Aducem cererile și grijile noastre alături de mulțumiri.

Ceea ce îmi dă pace

Domnul Isus a venit să aducă speranță, o nădejde vie. O cale mereu deschisă către Dumnezeu. Pacea Sa întrece orice pricepere, iar un copil de Dumnezeu a cunoscut de multe ori acest lucru. În nevoie și totuși plin de pace. Pentru că asta vrea Dumnezeu de la noi. Să trăim eliberați de orice jug. Hristos a cărat pentru noi și în locul nostru crucea. A pus pe umerii Săi lanțurile mele, jugul greu și orice păcat. Ne-a eliberat și ne-a dat aripi. Să ne desprindem de pâmânt și să zburăm spre Cer. Aripile sunt credința în El, care ne descoperă pe Dumnezeu și toată lucrarea Sa. De sus pământul este mic, neînsemnat. De jos pământul este noroios și plin de necazuri. Un om este fericit dacă Îl cunoaște pe Dumnezeu. Sunt creștini nefericiți, frați care vin la biserică, citim pe fețele lor o neferice pătrunzătoare. De multe m-am întrebat cum pot trăi mereu cu fața sluțită și mereu nemulțumiți. Nu poți avea pace și nici nu poți fi fericit fără Dumnezeu.

Psalmi 73:28

„Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”

Psalmi 4:6

„Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!” ”

Ce îmi poate liniști inima și avea mereu pace și fericire? O relație personală cu Dumnezeu.

Mereu trebuie să mulțumim și să privim la orice nevoie din perspectiva Lui Dumnezeu. Să nu vedem problema ci mai sus de ea. Ce vrea Dumnezeu să lucreze în noi prin nevoile care apar. Pentru asta spune Pavel să mulțumim. Să-i spunem Domnului probleme noastre, să cerem de la El ce avem nevoie, însă când Duhul Domnului lucrează în tine, cererile tale trec de la cele pământești la cele cerești. Dacă nu ai pâine, vei cere răbdare și nu pâine. Trebuie să învățăm calea Lui Dumnezeu! Oamenii evlavioși ca Pavel și alți apostoli, au cunoscut pe Isus și Dumnezeu și astfel ei au trăit plini de pace. Oameni ai tuturor timpurilor despre care auzim că Dumnezeu a făcut lucrări mari prin ei, au trăit aproape de Dumnezeu, cunoscându-l și zburând cu aripile credinței spre cele mai înalte culmi. Iar când erau bătuți și zdrobiți de probleme, încercări și atacuri ale celui rău, se înarmau cu și mai multă putere pentru ca zborul să nu înceteze. Se prindeau de probleme și își făceau avânt spre a urca în zborul lor și mai sus. Le prindeau cu ghearele rugăciunii și din înaltul zborului, le dădeau drumul și până jos erau zdrobite.

Primim putere în rugăciune, în trăirea zilnică și a fiecărei clipe cu Dumnezeu. Când ochii ne sunt îndreptați spre cer și acela este scopul nostru, tot ce rămâne în urmă este uitat, ce avem înainte este de împlint.

Astfel preaiubiților, să ne înaripăm cu credință și să avem mereu încleștate ghearele credinței. Puterea rugăciunii este nespus de mare. Hristos s-a rugat pentru noi, chiar și de pe cruce. El care era Dumnezeu, s-a rugat Tatălui pentru noi oamenii. Rugăciunea ne dă putere, iar cunoașterea Lui Dumnezeu înlătură din fața noastră orice piedică netezind drumul spre cer.

Să privim mereu la lucrurile de sus, iar lucrurile de sus sunt nădejdea că vom trăi o veșnicie alături de mult iubitul nostru Isus Hristos. Lucrurile de sus sunt suferințele, nevoile, grijile, lacrimile stările apăsătoare, batjocura. Toate acestea alcătuiesc lucrurile de sus.

V-ați întrebat vreo dată de ce suferim atât de mult ca și creștini? Cum am putea altfel să ne desprindem de pământ și să dorim tot mai mult cerul, dacă pământul ar fi primitor?

Cerul ne așteaptă cu porțile larg deschise, iar în pragul lor stă chiar Isus brațele întinse și zâmbind.

Ca să trăim fericiți pe acest pământ nu avem nevoie de multe lucruri. De fapt avem nevoie doar de un singur lucru: credința în Isus Hristos și Dumnezeu. Când vom înțelege cu adevărat acest lucru, nimic nu ne va opri zoburl spre cer, ci vom zbura plini de putere încurajându-i și pe alții să facă la fel.

Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă nu, pleacă-te înaintea Sa și mulțumește pentru că ai mai primit această zi, această șansă de a-L cunoaște și de a te apropia de El. Cere-I să te învețe să trăiești cu toate problemele și mulțumește-I că sunt. Cere-I să-ți îndrepte ochii spre cer. Pleacă-te cu credință înaintea Sa și El va lucra cu desăvârșire. Îți va liniști inima și pe chipul tău va răsări seninul zâmbet. Vei avea pace în inimă și speranță în orice suferință. Suferă cu bucurie și nădăjduiește: pe pământ toate sunt trecătoare, pentru că noi înaintăm prin credință spre cer. Totul este trecător, numai Hristos și locul pregătit de El pentru fiecare credincios în parte în cerul Lui Dumnezeu, este veșnic.

Domnul să vă binecuvinteze în toate.

Amin!

Meditații Creștine

Publicat pe

27 Mai

CÂND ESTI ÎN FURTUNĂ

„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă” (Matei 14:24)
Să vorbim despre un om prins în mijlocul furtunii! leremia ţi-ar putea spune despre înălţimea valurilor şi viteza vântului. El şi-a dat seama cât de rapid se scufundă, aşa că şi-a mutat privirea! „lată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El” (Plângerile lui leremia 3:21-24). Când leremia şi-a luat privirea de la valuri pentru a se uita la Dumnezeu, el a început să recite un cvintet de promisiuni:
1. „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit”.
2) „îndurările Lui nu sunt la capăt”.
3) „Se înnoiesc în fiecare dimineaţă”.
4) „Credincioşia Ta este atât de mare”.
5) „Domnul este partea mea de moştenire”.
Furtuna nu a încetat, dar descurajarea lui leremia da. Pavel spune: „vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19).
Marile cântări sunt un mare ajutor. Ele te ajută să-ţi muţi privirea spre Cel ce umblă pe ape şi potoleşte furtuna. Thomas Chisholm a scris:
„Mare este credincioşia Ta, o, Dumnezeule, al meu Tată,când mă întorc la tine totul este descoperit.
Tu nu te schimbi, bunătăţile Tale nu dezamăgesc,cum ai fost, aşa vei fi întotdeauna.
Mare este credincioşia Ta, mare este credincioşia Ta,în fiecare dimineaţă văd noi îndurări.
Tot ce ai promis, mâna Ta a făcut, mare este credincioşia Ta faţă de mine, Doamne”.

Oferit de: www.misiune.ro

Meditații Creștine

Publicat pe

25 Mai

CUM SĂ GĂSEŞTI MÂNGÂIERE ÎN VREMURI DE RESTRIŞTE

„Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat” (2 Corinteni 7:6)
Acum tu o să spui: „Cu siguranţă Pavel a fost prea matur spiritual pentru a se simţi descurajat”? Se pare că nu! Cel mai mare apostol şi lider al bisericii a experimentat descurajare, stres, nelinişte şi chiar temeri. „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri” (2 Corinteni 7:5).
Aşadar, spre ce ne întoarcem în vremurile tulburi? Să luăm aminte la câteva căi prin care Dumnezeu ne trimite mângâiere şi încurajare:
1) El ne mângâie prin prezenta Lui. „Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru” (2 Tesaloniceni 2:16-17). Este natura lui Dumnezeu să fie cu noi, să ne mângâie când suferim (Matei 5:4), când suntem cu inima frântă (Psalmul 147:3), copleşiţi (Psalmul 145:14), îngrijoraţi (Isaia 41:10) sau bolnavi (Psalmul 41:3). Dar trebuie să recunoaştem prezenţa Lui şi să acceptăm mângâierea Lui!
2) El ne mângâie prin Cuvântul Lui. „Adu-ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:49-50).
3) El ne mângâie prin rugăciunile noastre. „ în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul” (Psalmul 138:3).
4) El ne mângâie prin prieteni evlavioşi. Pavel scrie: „Dumnezeu… ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Astăzi, caută-i pe aceia care îţi aduc mângâiere şi mângâie-i şi tu pe alţii.

Oferit de: www.misiune.ro