Aleatoriu

A. W. Tozer – Descrierea unui credincios

Publicat pe

Guarding the Gospel - Bebe Ciausu

aw_tozer Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut; Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

Vezi articol original

Anunțuri

Pacea Domnului Isus!

Publicat pe

Pacea Lui Domnului Isus

Când Domnul Isus vorbește ucenicilor îmbărbătându-i, le vorbește despre persoana Sa, lucrarea Sa și despre Tatăl, îndreptând toate lucrurile către Tatăl.

Uncenicii astăzi suntem noi și avem nevoie de aceste cuvinte mai mult ca oricând. Să înțelegem despre ce pace vorbea Hristos.

De multe ori privim în scriptură și ochii noștri ne sunt îndreptați spre lumea care ne înconjoară, orbindu-ne să înțelegem cu adevărat Cuvântul care ne este dat în acel moment. Venim la Dumnezeu cu o credință proprie, creată de nevoile noastre. Venim la El cu probleme mari și mereu ne plângem de starea în care am ajuns. Pavel scrie o epistolă, fiind în lanțuri pentru evanghelie. Mai mult de atât, botjocorit chiar și în lanțuri pentru că suferea pentru Evanghelia Lui Hristos. Epistola către Filipeni, la prima vedere sunt doar cuvinte de îmbărbătare și avem multe versete care le putem lua pentru a ne ridica din anuminte stări. Dar privind la contextul din care este scris și faptul că un om, ca și noi cu aceleași nevoie, trăind stări și sentimente abătându-se asupra sa, totuși le spune filipenilor să se bucure. Cum poți tu Pavel, fiind în lanțuri pentru Evanghelia Lui Hristos, batjocorit și desconsiderat, să te bucuri? Noi nu trăim acele vremuri, iar pentru Evanghelie puțin suferim și totuși nu avem bucuria pe care o împărtășeai tu celor din Filipi.

Hristos a venit în lume ca să aducă oricărui pământean pace în inimă. Tot Pavel scrie în epistola destinată filipenilor despre aceeași pace. El spune:

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4)

Isus le-a spus ucenicilor pentru îmbărbătarea lor:

1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14)

Cu alte cuvinte Isus le spune ucenilor: ca să nu vi se tulbure inima, aveți credință în Dumnezeu și în Mine. Eu mă duc să vă pregătesc un loc, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Păziți poruncile Mele și Eu și Tatăl vom locui împreună în voi. Pacea pe care v-o dau Eu nu este ca acea a lumii, ci ca a voastră inimă să nu vi se tulbure nici să nu vi se înspăimânte.

Care este pacea lumii?

Bineînțeles când privim spre oamenii din jurul nostru, lumea în care trăim, un om este fericit atunci când material este bine și are tot ce-i trebuie. Noi ca și copii ai Lui Dumnezeu avem la fel de multă nevoie de aceste lucruri materiale. Însă când Hristos vorbește de pace, nu despre o astfel de pace vorbește. El se îngrijește de inima noastră, o umple cu pace, ca atunci când trecem prin nevoile materiale ale vieții să nu ne pierdem privirea de la ținta noastră. Și anume Isus Hristos și locul pregătit pentru noi.

Mulțumiri?

Pavel scrie flipenilor, iar în versetele citate găsim un lucru destul de aparte. Versetul 6: mulțumiri; pentru ce anume să mulțumesc, când am nenumărate cereri și de cele mai multe ori sunt materiale? Nu există loc pentru cereri. Și totuși este Cuvântul Lui Dumnezeu iar dacă vrem să-L împlinim așa cum este scris și cerut de Dumnezeu Tatăl nostru, așa trebuie să procedăm. Aducem cererile și grijile noastre alături de mulțumiri.

Ceea ce îmi dă pace

Domnul Isus a venit să aducă speranță, o nădejde vie. O cale mereu deschisă către Dumnezeu. Pacea Sa întrece orice pricepere, iar un copil de Dumnezeu a cunoscut de multe ori acest lucru. În nevoie și totuși plin de pace. Pentru că asta vrea Dumnezeu de la noi. Să trăim eliberați de orice jug. Hristos a cărat pentru noi și în locul nostru crucea. A pus pe umerii Săi lanțurile mele, jugul greu și orice păcat. Ne-a eliberat și ne-a dat aripi. Să ne desprindem de pâmânt și să zburăm spre Cer. Aripile sunt credința în El, care ne descoperă pe Dumnezeu și toată lucrarea Sa. De sus pământul este mic, neînsemnat. De jos pământul este noroios și plin de necazuri. Un om este fericit dacă Îl cunoaște pe Dumnezeu. Sunt creștini nefericiți, frați care vin la biserică, citim pe fețele lor o neferice pătrunzătoare. De multe m-am întrebat cum pot trăi mereu cu fața sluțită și mereu nemulțumiți. Nu poți avea pace și nici nu poți fi fericit fără Dumnezeu.

Psalmi 73:28

„Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”

Psalmi 4:6

„Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!” ”

Ce îmi poate liniști inima și avea mereu pace și fericire? O relație personală cu Dumnezeu.

Mereu trebuie să mulțumim și să privim la orice nevoie din perspectiva Lui Dumnezeu. Să nu vedem problema ci mai sus de ea. Ce vrea Dumnezeu să lucreze în noi prin nevoile care apar. Pentru asta spune Pavel să mulțumim. Să-i spunem Domnului probleme noastre, să cerem de la El ce avem nevoie, însă când Duhul Domnului lucrează în tine, cererile tale trec de la cele pământești la cele cerești. Dacă nu ai pâine, vei cere răbdare și nu pâine. Trebuie să învățăm calea Lui Dumnezeu! Oamenii evlavioși ca Pavel și alți apostoli, au cunoscut pe Isus și Dumnezeu și astfel ei au trăit plini de pace. Oameni ai tuturor timpurilor despre care auzim că Dumnezeu a făcut lucrări mari prin ei, au trăit aproape de Dumnezeu, cunoscându-l și zburând cu aripile credinței spre cele mai înalte culmi. Iar când erau bătuți și zdrobiți de probleme, încercări și atacuri ale celui rău, se înarmau cu și mai multă putere pentru ca zborul să nu înceteze. Se prindeau de probleme și își făceau avânt spre a urca în zborul lor și mai sus. Le prindeau cu ghearele rugăciunii și din înaltul zborului, le dădeau drumul și până jos erau zdrobite.

Primim putere în rugăciune, în trăirea zilnică și a fiecărei clipe cu Dumnezeu. Când ochii ne sunt îndreptați spre cer și acela este scopul nostru, tot ce rămâne în urmă este uitat, ce avem înainte este de împlint.

Astfel preaiubiților, să ne înaripăm cu credință și să avem mereu încleștate ghearele credinței. Puterea rugăciunii este nespus de mare. Hristos s-a rugat pentru noi, chiar și de pe cruce. El care era Dumnezeu, s-a rugat Tatălui pentru noi oamenii. Rugăciunea ne dă putere, iar cunoașterea Lui Dumnezeu înlătură din fața noastră orice piedică netezind drumul spre cer.

Să privim mereu la lucrurile de sus, iar lucrurile de sus sunt nădejdea că vom trăi o veșnicie alături de mult iubitul nostru Isus Hristos. Lucrurile de sus sunt suferințele, nevoile, grijile, lacrimile stările apăsătoare, batjocura. Toate acestea alcătuiesc lucrurile de sus.

V-ați întrebat vreo dată de ce suferim atât de mult ca și creștini? Cum am putea altfel să ne desprindem de pământ și să dorim tot mai mult cerul, dacă pământul ar fi primitor?

Cerul ne așteaptă cu porțile larg deschise, iar în pragul lor stă chiar Isus brațele întinse și zâmbind.

Ca să trăim fericiți pe acest pământ nu avem nevoie de multe lucruri. De fapt avem nevoie doar de un singur lucru: credința în Isus Hristos și Dumnezeu. Când vom înțelege cu adevărat acest lucru, nimic nu ne va opri zoburl spre cer, ci vom zbura plini de putere încurajându-i și pe alții să facă la fel.

Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă nu, pleacă-te înaintea Sa și mulțumește pentru că ai mai primit această zi, această șansă de a-L cunoaște și de a te apropia de El. Cere-I să te învețe să trăiești cu toate problemele și mulțumește-I că sunt. Cere-I să-ți îndrepte ochii spre cer. Pleacă-te cu credință înaintea Sa și El va lucra cu desăvârșire. Îți va liniști inima și pe chipul tău va răsări seninul zâmbet. Vei avea pace în inimă și speranță în orice suferință. Suferă cu bucurie și nădăjduiește: pe pământ toate sunt trecătoare, pentru că noi înaintăm prin credință spre cer. Totul este trecător, numai Hristos și locul pregătit de El pentru fiecare credincios în parte în cerul Lui Dumnezeu, este veșnic.

Domnul să vă binecuvinteze în toate.

Amin!

Scurte frânturi de înţelepciune simplă

Publicat pe

CrestinTotal.ro

town-bridge00Câteva rânduri care au avut efect în viaţa mea şi le-am copiat in fisierul meu cu vorbe înţelepte. Nu sunt scrise de mine ci doar adunate. Poate vă vor fi de folos şi vouă.

Omul trist veni în marele oraș. Privi în jur: observă oamenii, mișcarea. Apoi, ajunse în centrul metropolei, privi clădirile înalte și își spuse: ”Mda! Oamenii sunt din ce în ce mai egoiști și mai lacomi. Își construiesc ziduri din ce în ce mai înalte și mai trainice și, astfel se îndepărtează unii de alții”…

Vezi articol original 435 de cuvinte mai mult

Meditatii Crestine

Publicat pe

04 Mai

Mărturisirea unui preot (3)

„Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.“ 1 Corinteni 4.20

– A respins Isus pe păcătoşi?
– Niciodată.
– Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: Mergeţi la Maria şi ea vă va mântui?
– Nu.
– Vă aduceţi aminte că Isus le-a spus păcătoşilor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“?
– Da, El a spus aceste cuvinte.
– Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?
– Nu.
– Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi şi a dat-o Mariei?
– Nu.
– Atunci de ce invităm pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de păcătoşi aşa cum le are Isus?
Sărmanul episcop nu a mai putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de religie.

Oferit de: www.misiune.ro

Meditatii Crestine

Publicat pe

01 Mai

Harul

„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat.“ Tit 2.11

Harul lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu pe care nu o merită păcătosul.

Harul îi întâmpină pe toţi oamenii pe acelaşi teren: „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.9, 23). De aceea omul are nevoie de harul lui Dumnezeu. Harul nu înseamnă că Dumnezeu trece cu vederea păcatul.

Harul lui Dumnezeu este un dar.

Harul este un dar nemeritat. El nu poate fi dobândit nici prin apartenenţa la o biserică, nici prin fapte bune sau lucruri materiale. Cine crede în Dumnezeu şi în Fiul Său, Isus Hristos, şi îşi recunoaşte păcatele, primeşte harul în dar.

Dumnezeu poate arăta har, pentru că Fiul Lui a murit la Golgota pe cruce.

Harul lui Dumnezeu S-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în această lume pe Fiul Său. Domnul Isus a purtat la cruce ca Locţiitor pedeapsa pentru cei care cred în El. De aceea Dumnezeu poate exercita har şi poate ierta păcatele oamenilor. Pedeapsa meritată de ei a fost plătită de un Nevinovat, de Fiul Lui.

Oferit de: www.misiune.ro

Motive logice pentru care o fată nu ar trebui să facă primul pas

Publicat pe

CrestinTotal.ro

adolescenta  1. E nepoliticos
Până acum nu am cunoscut pe nimeni care să aibă obiceiul de a intra neinvitat în casa cuiva şi de a se aşeza la masă. Oricât de mult ţi-ar plăcea un băiat, dacă tu eşti cea care îl abordează şi nu aştepţi ca el să facă primul pas spre tine, va fi ca şi cum ai fi intrat peste noapte în casa lui, te-ai fi făcut comodă şi ai aştepta să fi servită cu ceva deşi nimeni nu te-a chemat. Orice fată decentă ar roşi doar la gândul acesta.
Chiar dacă vrei să arunci vechile clişee de curtare la coş, totuşi cred că eşti prea bine crescută ca să intrii neinvitată în casa unui străin, cu atât mai mult în sufletul lui.

Vezi articol original 819 cuvinte mai mult