Lună: Iunie 2012

Tema saptamanii

Publicat pe

Creația Lui Dumnezeu

Salvarea creației

(omul)

Genesa 1:15

            Făgăduința dată de Dumnezeu omului, o dată cu neascultarea sa de El. În înțelepciunea și credincioșia Sa, Dumnezeu l-a iubit pe om, cu toate că el s-a depărtat de Creatorul său. A pus în planul Său ca să-l salveze și să-l aducă din nou în împărăția Sa și cât mai aproape de El.

Deși planul Său a durat mult timp, în care Dumnezeu a și-a cercetar cu deamănuntul creația sa. Dumnezeu a ales un om, pe Avraam; scoțând din el un popor mare la număr și care cunoaștea pe Dumnezeu. Apoi a ales o seminție din care a scos un un om, pe Isus Fiul Lui Dumnezeu, trimisul Său pe pământ ca să salveze omenirea. Dreptatea dumnezeiască cerea o jertfă supremă, care să scape lumea de la pierzare.

Acest lucru a fost planificat încă de la început, ca o siguranță petru om. Pentru că la iubit și pentru că nu a fost nevoi, Dumnezeu a făcut acest lucru, chiar dacă El este drept și urăște păcatul.

Dumnezeu este bun și îndelung răbdător, bogat în bunătate (Psalmii 103:8), iar de acest lucru omul trebuie să aibă parte, întorcându-se din calea sa păcătoasă și privind din nou către Dumnezeu. Atât trebuie el să facă să fie primit din nou la Dumnezeu, primind în dar viața veșnică.

Anunțuri

Tema saptamanii

Publicat pe

Creația Lui Dumnezeu

Decăderea creației

(omul)

            O dată cu izgonirea sa din grădina Edenului, omul a rămas singur cunoscând binele și răul. Astfel fără o legătură cu Dumnezeu, purtând blestemul dat de Dumnezeu assupra lui, amul nu a căutat să se apropie din nou de Dumnezeu, ci s-a depărtat cât mai mult.

 

Al doilea păcat (Genesa 4:1-8)

Adam și Eva au dat naștere la doi copii, Cain și Abel. Cain era plugar și Abel era cioban. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, ei au venit și s-au închinat Lui aducându-i jertfe. Cain a adus o jertfă din roadele pământului, iar Abel a adus o jertfă din aoile sale pe de care se îngrijea. Însă doar una din cele două jertfe a fost primită înaintea Domnului, cea a lui Abel și nu din cauza conținutului ci pentru că, așa cum relatează Biblia (Genesa 4:5), cel care a adus jertfa nu era plăcut înaintea Domnului. Astfel jertfa sa nu având nici fel de trecere înaintea Domnului.

Un prim exemplu a depărtării omului de Dumnezeu, omul Cain mergând și mai departe, ajungând să-și ucidă semenul său, fratele său. Când a fost întrebat de fratele său, Cain a mițit (Genesa4:9). Din Domnul a trebuit să pedepsească pe om dur și să încerce să-l oprească din făcând răul, lăsând blestem asupra.

Mai târziu Dumnezeu pedepsind omenirea printr-un potop de apă. După cum Biblia ne informează (Genesa 6). Stricăciunea oamenilor ajunsese la culme.

Pe tot pământul găsindu-se doar o familie de opt suflete, Noe, care slujea și se temea de Dumnezeu. O a doua șansă primită de omenire de la Dumnezeu. O dată cu el salvâd și creația sa, toate păsările, fiarele pământului.

Turnul Babel (Genesa 11)

Încă o dată omul a uitat de Dumnezeu și de promisiunea Sa, legământul încheiat cu Noe, curcubeul (Genesa 9:15).

Omul, o dată ce a cunoscut binele și răul a început să se depărteze de Dumnezeu. Aceasta este firea noastră pământească, o fire de carne care s-a născut pe pământ unde coexistă cu răul. Ca și copii ai Lui Dumnezeu suntem chemați să ne amintim de El, de creatorul nostru și să ne împotrivim răului.

Tema saptamanii

Publicat pe

Tema săptămânii

Creația Lui Dumnezeu

 

Evoluția creației

                Omul a început să ”crească”, să se dezvolte încă din primele clipe petrecute pe pământ. A căpătat din partea Lui Dumnezeu pricepere și înțelepciune.

Acest proces a evoluției a început o dată cu crearea femeii (Genesa 2:18, 21, 22) și este încă în desfășurare, omul ajungân să  dezvolte un nivel de cunoaștere ridicat, realizând la rândul său diferite lucruri, descoperind metode.

Înainte ca Dumnezeu să facă femeia, El a pus la încercare priceperea dată omului, să vadă dacă el va ști cum să o folosească.  Dumnezeu aducând la om„ toate păsările, fiarele câmpului cerului ca să vadă cum are să le numească” (Genesa 2:19). Apoi a trimis un somn adânc peste om, iar din una din coastele sale a creat femeia, ajutorul potrivit pentru el.

Odată cu încălcarea poruncii date de Dumnezeu, omul a pierdut legătura cu Dumnezeu și i s-au deschis ochii cunoscând binele și răul. Așa după cum relatează Biblia în Genesa 3: 1-6, Satan sau șarpele șiret așa cum îl numește Biblia, a avut o implicare directă în procesul evoluției sale, în cunoașterea binelui și răului. Dar acest lucru a fost total și în deplină putere la alegerea omului. Necunoscând frica de Dumnezeu, având înțelepciune, dar puțin încercată, omul a decăzut. Această decădere o numim evoluție, deoarece el a ajuns să cunoască binele și răul, iar primul lucru descoperit de aom a fost că era gol (Genesa 3:10).

În urma încălcării poruncii, Dumnezeu a blestemat pe rând șarpele, femeia și apoi omul, punând vrăjmășie între femeie și șarpe (Satan) Genesa 3:15.  Fiind mai apoi alungat de Dumnezeu să lucreze pământul din care a fost luat (Genesa 3:23), vedem clar că acest lucru nu era hotărât de la Dumnezeu de la început, ci a fost o hotărâre luată în urma decăderii sale. Un blestem dat de Dumnezeu pentru totdeauna, cât omul va fi pe pământ.

Alungarea din grădina Edenului, grădina Lui Dumnezeu, s-a datorat nu doar neascultării de Dumnezeu dar și ca să împiedice pe om să mănânce din pomul vieții. Astfel limitându-i cunoașterea și viața.

Aceasta nu este o evoluție în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă un test dat de Dumnezeu, să vadă cât de departe poate omul merge. Punând în mâna omului puterea și libertatea de alege. Omul a alegând ce e rău, dovedindu-și în fața Lui Dumnezeu adevărata sa putere, fiin împiedicat imediat de Dumnezeu, care l-a alungat din grădina Edenului, unde totul era dat omul de-a gata, punând în rând cu animalele și păsările cerului, să supraviețuiească.

În încheierea actului de decădere a omului, Dumnezeu a trebuit să sacrifice un animal (Genesa 3:21) făcându-le haine, acoperindu-le goliciunea trupului. O jertfă care să acopere păcatul.

Meditatii Crestine

Publicat pe

5 IUNIE CE ESTE BUN PENTRU GÂSCĂ (3)

-„Uitaţi-vă la păsările cerului” (Matei 6:26)

În lumea gâştetor, cele în vârstă, cele foarte tinere şi cele bolnave sunt protejate la coada stolului. Dar ele nu sunt izolate, desconsiderate sau considerate inutile; de fapt de îndeplinesc un rol vital. Ele devin secţiunea de avertizare şi susţinătorii liderilor. În mod inevitabil, vremea rea pune misiunea sub ameninţare. Înaintarea devine dificilă şi cele puternice se luptă. Din spatele stolului se aude un gâgâit singuratic care porneşte corul gâştelor ce încurajează gâsca din vârf. Pavel a înţeles lucrul acesta: „mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii” (1 Tesaiomceni 5:11). Ei ştia că avem nevoie de o „secţiune gâgâitoare” care să ne susţină prin cuvinte de încurajare şi rugăciune. Avem nevoie de oameni care spun: „Suntem în spatele tău. Spatele îţi este asigurat!” Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui” (2 Tesalontceni 3:13). Mulţi slujitori al lui Hrislos au trecut prin cele mai adânci văi purtaţi pe aripi de rugăcune şi încurajaţi de persoane suferinde trecute prin lupte, cu trupurile vătămate şi părul rărit şi care au fost prea încăpăţânate sâ-i lase pe fraţii şi surorile din supravegherea lor să renunţe! Ocazional, câte o gâscă cu glas strident, se plânge gălăgios şi iritant. În câteva clipe intervine corul gâgăitor. reducând cârcotaşul la tăcere, restaurând ordinea şi unitatea. Problema biserici nu este că sunt prea mulţi oameni care vorbesc de rău, ci că sunt prea puţini cei ce vorbesc de bine! Când cineva strigă „înfrângere”, tu strigă în schimb „victorie”. Când ei strigă „teama”, tu strigă „credinţă”. Câteva cuvinte de încurajare pot doborî o furtună de nemulţumiri. Aşa c[ alătură-te secţiunii gâgâitoarelor şi aseamănă-te cu Barnaba, al cărui nume înseamnă „Fiul mângâierii” (Fapte 4:36).

Oferite de www.misiune.ro

Tema saptamanii

Publicat pe

Creația Lui Dumnezeu

 

Înfăptuirea creației

            Genesa 1:1

                        „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

           

Tot ceea ce există în jurul nostru are un rost și un sens pe acest pământ, încât și pământul însuși are rolul său în Univers.. Iar noi oamenii am fost puși aici ca niște creaturi, având raționament vorbire și o conștiință după care să ne ghidăm, alegând între bine și rău.

Omul, cea din urmă din creația Lui Dumnezeu, a fost ridicat cel dintâi punând în stăpânirea sa, pământul și tot ce cupeinde el.  Așa cum reiese din versetul dat,demult a existat un început. Momentul în care Dumnezeu a creat cerul și pământul, acest lucru ducând și către un sfârșit, pentru că orice început are un sfâșit, exemplu fiind viața însăși. Asupra căreia noi oamenii nu avem nici un fel de putere de a-i schimba cursul, începutul sau sfârșitul. Nimeni nu alege unde să se nască și când.

În mintea noastră omenească nu putem percepe cum a reușit Dumnezeu să facă cerul și pământul și ceea ce ne înconjoară, în care omul a fost creat mai presus de ele, căpătând mai târziu o oarecare mică asemănare cu ele, în momentul încălcării Poruncii Lui Dumnezeu, legătura apropiată dintre om și Dumnezeu fiind ruptă.

Primul lucru înfăptuit după ceruri și pământ, a fost lumina(Genesa 1:3).

„Pământul era pustiu și gol; peste fața adîncului de ape era întuneric și Duhul Lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor.”

 Dumnezeu a creat mai întâi de toate lumina, nu soarele sau luna, ci lumina însăși. Este deasupra gândirii noastre acest lucru cunoscând că Soarele este cel care luminează și face ca să existe o zi peste pământ. Acest lucru dotorțndu-se și mișcării pământului în jurul axei sale. Însă lumina creată de Dumnezeu în prima zi a fost o lumina cu totul diferită. Nu este dat nici un fel de detaliu despre acestă lumină. După ce Dumnezeu a creat lumina și a văzut că este bună, El a despărțit-o de întuneric, un mic amănunt despre această lumină, care nu putea surveni cu întunericul.

„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

Toate acestea au fost creat în prima zi, așa cum relatează Biblia în Genesa 1:5. Cerurile, pământul și lumina, au fost creat de Dumnezeu la început.

În cea dea doua zi din procesul creației Dumnezeu a făcut cerul „o întindere între ape„ așa cum îl numește Biblia care să despartă apele de ape. Apoi pe rând a strâns apele, a pus luminători zilei și nopții, viețuitoare care mișunau apele si a poruncit pământului să dea viețuitoare (Genesa 1:24). Omul a fost creat de mâna Lui Dumnezeu întocmidu-l cu atenție și făcându-l după chipul și asemănarea Sa (Genesa1:26), așezându-l mai apoi într-o grădină sădită de Dumnezeu Însuși. Ale Sale mâini ne-au conceput și atingerea Sa ne-a pus viața în piept. Omul este cea mai minunată făptură, de care Dumnezeu s-a îngrijit cu mare atenție.

Mai târziu salvându-l de la pierzare prin jertfa Domnului Isus, aducându-l mai aproape de starea dintâi, când Dumnezeu stătea față în față de vorbă cu el. Am fost și vom fi mereu in ochii Domnului cea dintâi creație.

O noua rubrica pe Blog AvA

Publicat pe Actualizat pe

Tema saptamanii, in fiecare seala la orele 19:00, pe blog va postat un eseu continand descrieri/argumente/dezbatere, despre o anumita tema aleasa, care va fi structurata in sapte eseur , cate unul  pentru fiecare zi. In saptamana ce urmeaza cu ajutorul Domnul vom vorbi despre Creatia Lui Dumnezeu.

Oricine poate da un ghiont sau lasa o impresie aici pe blog printr-un simplu comentariu. Sa ajute Domnul si doresc ca acest lucru sa fie spre zidirea fiecarui cititor.

Ruben. G

Fiti binecuvantati!

Publicat pe