Lună: Mai 2014

Meditatii Crestine

Publicat pe

24 Mai

Ajutorul orfanilor (2)

„El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu…“ Psalmul 68.5

Medicul mai dădu câteva sfaturi femeii în vârstă, apoi părăsi camera văduvei. Înainta încet spre casă şi gânditor. O întrebare apăsa pe inima sa: Ce se va întâmpla cu băieţelul? Ajuns acasă, toţi ascultară cu atenţie cele spuse de tatăl. În ochii mamei se aflau lacrimi. În ea se trezi un gând pe care îl aduse în linişte, în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Copilul cel mare întrerupse liniştea şi întrebă dacă băieţelul nu poate fi adus la ei acasă. Soţul îşi privi soţia. Gândeau şi ei acelaşi lucru. Apoi soţia zise:

– Vreau să iau grija de pe inima sărmanei mame chiar acum. Cu toate greutăţile noastre, sub acoperişul casei noastre mai are loc un copil.
Bolnava tocmai se trezise dintr-o aţipeală scurtă, când uşa se deschise şi spre mirarea ei intrară medicul cu soţia lui. Muribunda află că băieţelul va găsi un loc în familia medicului. Peste faţa palidă a muribundei se răspândi o lumină strălucitoare şi zise: „Dumnezeu a făcut totul bine. El să vă răsplătească pentru ce aţi făcut. Lăsaţi-mă să-l mai privesc o dată în lumea aceasta!“ Câteva ore mai târziu, femeia adormi în pace, căci Tatăl orfanilor Se îngrijise de copilul ei. Nu îl va mai vedea în lumea aceasta, dar Dumnezeu a găsit o cale, ca să îl vadă în locul pregătit de El, acolo unde nu mai există durere şi despărţire.

Oferit de: www.misiunee.ro

Anunțuri

Meditatii Crestine

Publicat pe

23 Mai

Ajutorul orfanilor (1)

„Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit şi Tu vii în ajutorul orfanului.“
Psalmul 10.14

Un medic tocmai voia să apuce pe cărarea ce ducea spre casă, când din marginea satului o luminiţă parcă îl privea rugător. Acolo locuia o văduvă tânără, căreia îi promisese o vizită. Era cam obosit de atâta alergare pe la casele bolnavilor, dar totuşi se gândi că mâine poate fi prea târziu. Peste câteva clipe, medicul intră în camera slab luminată. În cameră, pe pat, era o femeie, al cărei sfârşit se vedea că este aproape. La capătul patului stătea o vecină în vârstă, care încerca să o ajute. Într-un colţ al camerei sărăcăcioase era un pătuc de copii. În el dormea, învelit în pături vechi, băieţelul de trei luni al văduvei. Medicul se apropie de patul bolnavei şi-i luă mâna slabă şi fierbinte.

– Oh, domnule doctor, spuse ea cu greu, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că aţi mai venit o dată! Pentru mine nu mai puteţi face nimic; eu plec în curând. Dar ce va fi cu copilul meu? Trebuie să-l las singur pe lume.
– Dumnezeul nostru este un Tată al orfanilor, răspunse medicul emoţionat. El nu-l va părăsi pe copil. Vreau să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a fi îngrijit.
– Dumnezeu să vă răsplătească, domnule doctor.

Oferit de: www.misiune.ro

Meditatii Crestine

Publicat pe

22 Mai

Ce număr apelaţi în cazuri de urgenţă?

„Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.“ Psalmul 34.15

În fiecare ţară, numărul de telefon pentru poliţie şi pompieri este scurt şi de aceea poate fi reţinut uşor. Totuşi, după apelarea numărului de telefon pentru poliţie sau pompieri, va fi necesar să se indice nu numai anunţul, ci şi numele, adresa completă şi numărul de telefon. În America există un sistem îmbunătăţit al numărului de telefon pentru poliţie şi pompieri. Cine este conectat la acest sistem trebuie doar să formeze numărul; imediat ce telefonista ridică receptorul, pe display apare numele, adresa completă şi numărul de telefon al apelantului. El poate deci imediat după formarea numărului să relateze situaţia. Succesul acestui sistem este frapant. El poate fi utilizat chiar şi de copii.

Un sistem asemănător pentru cazuri de urgenţă ne-a dăruit Dumnezeu. Când strigăm la Tatăl nostru ceresc, nu trebuie să explicăm cine suntem. Pur şi simplu putem să ne rugăm şi să cerem. El ne aude, El ne vede şi ştie exact în ce situaţie ne găsim. El va şi răspunde conform dragostei, bunătăţii şi atotputerniciei Sale. Câteodată, primim răspunsul mai repede decât ne aşteptăm; probabil, nu aşa cum ne-am închipuit noi. Dar în orice caz, El doreşte să umple inima noastră deznădăjduită cu pacea Sa (Filipeni 4.6, 7).

Oferit de: www.misiune.ro

Meditatii Crestine

Publicat pe

21 Mai

Răspunsul înţeleptului

„Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.“ Proverbe 12.18

Într-o istorioară indiană se spune că doi oameni s-au dus la un om înţelept şi au cerut voie să-i vorbească. Înţeleptul i-a primit, dar, spre surprinderea sa, cei doi au început să-l critice. Cuvintele lor erau adevărate insulte: ticălosule, ucigaşule, nebunule etc. După un timp, cei doi au obosit să vorbească şi s-a aşternut tăcerea. Atunci, înţeleptul le-a zis: „Credeam că aţi venit să-mi daţi ceva. Toată lumea care vine la mine îmi aduce câte ceva. De obicei, eu primesc darurile lor, dar darurile voastre nu-mi plac. Vă rog să le păstraţi, căci sunt ale voastre. Eu n-am ce să fac cu astfel de cuvinte. Luaţi-le înapoi!“

Vânătorii de greşeli se străpung singuri. Cei care stropesc mereu cu noroi nu se pot delecta în ocupaţia lor fără a nu se murdări ei înşişi cu noroiul vorbelor rele în sufletul lor. În nechibzuinţa lor, ei gândesc că se pot consola sfâşiindu-i pe alţii prin vorbiri de rău. Eforturile lor de a-i răni pe alţii s-ar putea să reuşească, dar totdeauna vor sfârşi prin a-şi face rău lor. Care este calea de îndreptare? Mântuitorul ne poate da la fiecare o gândire nouă, un comportament care să nu producă amărăciune altora. Pentru aceasta trebuie să-L acceptăm pe Mântuitorul ca fiind unicul nostru Învăţător.

Oferit de: www.misiune.ro

Meditatii Crestine

Publicat pe

14 Mai

Pedeapsa

„Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.“Proverbe 13.24

De curând am citit o povestire care subliniază adevărul acestui verset.
Un om a comis o infracţiune. Conform legii acelei ţări, a fost condamnat la moartea prin spânzurare. A sosit şi ziua în care nefericitul urma să fie spânzurat. Când aştepta să se îndeplinească sentinţa, a fost întrebat dacă mai are vreo dorinţă. El a cerut să i se permită să o sărute pe mama lui. Mama a fost condusă la el. Atunci omul s-a aplecat spre ea, parcă ar fi vrut să o sărute pe obraz. Spre uimirea tuturor, el a muşcat-o însă de ureche.

Şocată, mama l-a întrebat pe fiul ei de ce a făcut aceasta. El a răspuns: „Mamă, eu mor acum din cauza ta. Când eram un mic băiat, am început să fur. Ţi-am arătat ce luasem. Dar în loc să mă obligi să restitui ceea ce furasem, mi-ai permis să le păstrez. Tu m-ai susţinut în facerea răului, în loc să mă pedepseşti. Acum trebuie să mor pentru infracţiunea mea.“

Mulţi părinţi se miră de faptul că de multe ori copiii lor ajung pe căi greşite. Dar au luat atitudine faţă de răul, nedreptatea, păcatul săvârşit? L-au judecat mai întâi în viaţa lor şi l-au evitat, şi apoi l-au pedepsit corespunzător în viaţa copiilor lor? Să nu fim niciodată indiferenţi sau toleranţi faţă de rău, nici în viaţa noastră, nici în viaţa copiilor noştri!

Oferit de: www.misiune.ro

Meditatii Crestine

Publicat pe

10 Mai

Cum auzim?

„Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc.“ Ezechiel 33.32

În apa caldă a Oceanului Indian făceau baie şi înotau mulţi oameni. Deodată sună sirena. Nu departe de ţărm a fost observat un rechin. Aceşti peşti răpitori atacă şi oameni. Fără să ţină seama de semnal, un înotător continuă să înoate în larg. Rechinul se deplasa spre el. Atunci oamenii au început să arunce cu pietricele. Au reuşit să atragă atenţia înotătorului. Acesta a înţeles că era vorba de ceva neobişnuit şi s-a întors la ţărm. Acolo a aflat de pericolul spre care înota. El le-a mulţumit mult oamenilor pentru străduinţele lor de salvare şi a explicat: „Eu sunt surd.“

Există şi alţi „surzi“ care se află în pericol. Este vorba despre toţi cei care au auzit chemarea lui Dumnezeu pentru întoarcerea şi primirea mântuirii în Domnul Isus, dar care nu au reacţionat la aceasta. Aceşti „surzi“ sunt avertizaţi. Dumnezeu spune: „Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, … de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza… Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi“ (Proverbe 1.24-28). Astăzi, El Se lasă găsit ca Dumnezeul-Mântuitor; dar nimeni nu poate să ştie dacă aşa va fi şi mâine.

Oferit de: www.misiune.ro

Când dragostea ne strânge

Publicat pe

Când Dragostea ne strânge din căile pierzării,
lumina ei ne poartă in flacăra-nchinării,
în inimile noastre se nasc din cer izvoare
şi-n piept se-aprinde focul zdrobirilor amare.

Când Dragostea ne frânge in mâinile iubirii,
fiorul ei ne scaldă in soarele sfințirii
şi lacrimi curg şuvoaie din inima curată,
iar printre noi domneşte iubirea-nlăcrimată.

Când Dragostea ne leagă în harul adorării,
puterea ei ne-nalță pe culmea-nviorării;
comoara ei divină, eternă scăldătoare,
în inimi ne rubină cântări nemuritoare.

Când Dragostea ne poartă pe corzile zdrobirii
şi viața ne-o străpunge la Crucea nemuririi,
în toți se-aşterne aievea o sfântă armonie,
şi frații-s plini de pace, de har şi bucurie.

Când Dragostea ne-nvață cărarea curățirii,
cu dulce ne arată din tainele unirii,
căci dacă nu-i iubire, ci ne-am schimbat cărarea,
aici nu este Domnu,-n zadar ni-e închinarea.

Autor: Lauric George