meditatii crestine

Meditații Creștine

Publicat pe

27 Mai

CÂND ESTI ÎN FURTUNĂ

„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă” (Matei 14:24)
Să vorbim despre un om prins în mijlocul furtunii! leremia ţi-ar putea spune despre înălţimea valurilor şi viteza vântului. El şi-a dat seama cât de rapid se scufundă, aşa că şi-a mutat privirea! „lată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El” (Plângerile lui leremia 3:21-24). Când leremia şi-a luat privirea de la valuri pentru a se uita la Dumnezeu, el a început să recite un cvintet de promisiuni:
1. „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit”.
2) „îndurările Lui nu sunt la capăt”.
3) „Se înnoiesc în fiecare dimineaţă”.
4) „Credincioşia Ta este atât de mare”.
5) „Domnul este partea mea de moştenire”.
Furtuna nu a încetat, dar descurajarea lui leremia da. Pavel spune: „vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19).
Marile cântări sunt un mare ajutor. Ele te ajută să-ţi muţi privirea spre Cel ce umblă pe ape şi potoleşte furtuna. Thomas Chisholm a scris:
„Mare este credincioşia Ta, o, Dumnezeule, al meu Tată,când mă întorc la tine totul este descoperit.
Tu nu te schimbi, bunătăţile Tale nu dezamăgesc,cum ai fost, aşa vei fi întotdeauna.
Mare este credincioşia Ta, mare este credincioşia Ta,în fiecare dimineaţă văd noi îndurări.
Tot ce ai promis, mâna Ta a făcut, mare este credincioşia Ta faţă de mine, Doamne”.

Oferit de: www.misiune.ro

Anunțuri

Meditații Creștine

Publicat pe

25 Mai

CUM SĂ GĂSEŞTI MÂNGÂIERE ÎN VREMURI DE RESTRIŞTE

„Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat” (2 Corinteni 7:6)
Acum tu o să spui: „Cu siguranţă Pavel a fost prea matur spiritual pentru a se simţi descurajat”? Se pare că nu! Cel mai mare apostol şi lider al bisericii a experimentat descurajare, stres, nelinişte şi chiar temeri. „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri” (2 Corinteni 7:5).
Aşadar, spre ce ne întoarcem în vremurile tulburi? Să luăm aminte la câteva căi prin care Dumnezeu ne trimite mângâiere şi încurajare:
1) El ne mângâie prin prezenta Lui. „Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru” (2 Tesaloniceni 2:16-17). Este natura lui Dumnezeu să fie cu noi, să ne mângâie când suferim (Matei 5:4), când suntem cu inima frântă (Psalmul 147:3), copleşiţi (Psalmul 145:14), îngrijoraţi (Isaia 41:10) sau bolnavi (Psalmul 41:3). Dar trebuie să recunoaştem prezenţa Lui şi să acceptăm mângâierea Lui!
2) El ne mângâie prin Cuvântul Lui. „Adu-ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:49-50).
3) El ne mângâie prin rugăciunile noastre. „ în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul” (Psalmul 138:3).
4) El ne mângâie prin prieteni evlavioşi. Pavel scrie: „Dumnezeu… ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Astăzi, caută-i pe aceia care îţi aduc mângâiere şi mângâie-i şi tu pe alţii.

Oferit de: www.misiune.ro