Actualizări eveniment recent
Un an binecuvântat de Domnul Isus!
Începem anul 2018 cu noi motivații, dorințe, planuri mari și multe așteptări. Dar să nu uităm că la cârma tuturor lucrurilor stă El, Domnul Creatorul și Mântuitorul lumii. Noi ca și copii ai Lui Dumnezeu, cunoaștem mai profund Suveranitatea Sa care se manifestă fără încetare în lumea care trăim. Pentru că ea a fost făurită de El, Înțelpciunea care stă în spatele tuturor legilor și lucrurilor văzute și nevăzute de noi.
Propun pentru acest an să ne adâncim privirile în sfânta Scriptură mai mult ca oricând, pentru că venirea Marelui Judecător și Mântuitor este tot mai aproape. Semnele sunt vădite și tot mai clare și vedem limpede că istoria lumii se îndreaptă spre sfâtșitul ei. Să așteptăm dar pe Cel care vine să ne ia acasa în curăție și cu credință.
Prin urmare ca să ne adâncim privirile în Cuvântul Lui Dumnezeu, avem nevoie de Biblia. Așa că avem din partea unor oameni harnici și talentați un proiect pe nume The Bible Project. Este un proiect frumos și disponibil tuturor. Ei creeaza cu ajutorul tehnologie disponibile, filumule video care explică pe larg cărțile Biblie, diferite teme din Bblie etc. Vă las pe voi să descoperiți și să vă bucurați de munca lor. Aici vor fi postate video-uri cu cărțile Bibliei explicate, începând bineînțeles cu cartea Genezei.
Linkuri utile:
Înțelepciune
În înțelepciune se odihnește viața mea
și cucerește tot ce există,
se smerește lângă Dumnezeu
și strigă spre înnălțimi lauda.
Spre început i se oglindesc pașii
privind spre tot ce a trecut…
văd cum totul a fost condus
de Cel ce este, ce a fost și va fi.
Acum zăresc cu toată ființa
lumina de la răsărit,
și îmi las sufletul să zboare
spre Cel ce m-a făurit.
…
Cîntecul se duce lin
și rima nu i se măsoară,
cioplește jalea în alin
lăsâd ființa ca să moară.
A. W. Tozer – Descrierea unui credincios
Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut; Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?
Cînt Domnului
Depășesc cu armonii sfinte
și mă înalț cu glasul meu
în ecouri mărginite
de laude pentru Dumnezeu.
Cînt cu inima și gândul
îndreptate sus spre cer,
căci acolo este Fiul
iubit de sufletul meu.
Tresalt de bucurie-n laudă
și înalț întregul vers
Lui Dumnezeu al meu Tată,
pentru Domnul nostru Isus.
O iubite, Tată sfânt!
Eu te laud și îți cînt
și din inimă înalț
lauda cu-al meu glas!
AMIN!
Ruben. G
Veșnicia Lui Dumnezeu
Dumnezeu a dăruit omului ce a avut mai frumos, mai special și mai valoros din cerul Său. Astăzi trăim vremuri de har și suntem cei mai privilegiați oameni. Și doar datorită Domnului Isus Hristos, Fiul preaiubit.
E minunat să descoperim pe Dumnezeu și să trăim zi de zi alături de El. Merită toată închinarea și lauda noastră.
Am descoperit de curând cât mare este Dumnezeu. Și nu poate fi descris în cuvinte, însă ceea ce pot spune despre Dumnezeu este că El nu poate fi cuprins de mintea noastră. Mă gândeam că întregul nostru univers și vastitatea lui este împresurat de infinitatea Lui Dumnezeu. El este tot ce limitează universul nostru. Dumnezeu este în eternitate și El este eternitatea.
Noi oameni suntem limitați în orice însușire și caracteristică. Deși putem pătrunde atât de adânc cu mintea noastră, cercetâtnd și cunoscând tot ce ne înconjoară și chiar universul, să nu uităm că totul a are un început și un sfârșit hotărâte de Dumnezeu în etatea veșniciilor.
Suntem limitați și asta e frumusețea. Când privesc la Dumnezeu și infinitatea Sa, tresalt de bucurie, căci El mi-a promis veșnicia. Iar veșnicia este „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
Pacea Domnului Isus!
Pacea Lui Domnului Isus
Când Domnul Isus vorbește ucenicilor îmbărbătându-i, le vorbește despre persoana Sa, lucrarea Sa și despre Tatăl, îndreptând toate lucrurile către Tatăl.
Uncenicii astăzi suntem noi și avem nevoie de aceste cuvinte mai mult ca oricând. Să înțelegem despre ce pace vorbea Hristos.
De multe ori privim în scriptură și ochii noștri ne sunt îndreptați spre lumea care ne înconjoară, orbindu-ne să înțelegem cu adevărat Cuvântul care ne este dat în acel moment. Venim la Dumnezeu cu o credință proprie, creată de nevoile noastre. Venim la El cu probleme mari și mereu ne plângem de starea în care am ajuns. Pavel scrie o epistolă, fiind în lanțuri pentru evanghelie. Mai mult de atât, botjocorit chiar și în lanțuri pentru că suferea pentru Evanghelia Lui Hristos. Epistola către Filipeni, la prima vedere sunt doar cuvinte de îmbărbătare și avem multe versete care le putem lua pentru a ne ridica din anuminte stări. Dar privind la contextul din care este scris și faptul că un om, ca și noi cu aceleași nevoie, trăind stări și sentimente abătându-se asupra sa, totuși le spune filipenilor să se bucure. Cum poți tu Pavel, fiind în lanțuri pentru Evanghelia Lui Hristos, batjocorit și desconsiderat, să te bucuri? Noi nu trăim acele vremuri, iar pentru Evanghelie puțin suferim și totuși nu avem bucuria pe care o împărtășeai tu celor din Filipi.
Hristos a venit în lume ca să aducă oricărui pământean pace în inimă. Tot Pavel scrie în epistola destinată filipenilor despre aceeași pace. El spune:
„6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4)
Isus le-a spus ucenicilor pentru îmbărbătarea lor:
„1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14)
Cu alte cuvinte Isus le spune ucenilor: ca să nu vi se tulbure inima, aveți credință în Dumnezeu și în Mine. Eu mă duc să vă pregătesc un loc, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Păziți poruncile Mele și Eu și Tatăl vom locui împreună în voi. Pacea pe care v-o dau Eu nu este ca acea a lumii, ci ca a voastră inimă să nu vi se tulbure nici să nu vi se înspăimânte.
Care este pacea lumii?
Bineînțeles când privim spre oamenii din jurul nostru, lumea în care trăim, un om este fericit atunci când material este bine și are tot ce-i trebuie. Noi ca și copii ai Lui Dumnezeu avem la fel de multă nevoie de aceste lucruri materiale. Însă când Hristos vorbește de pace, nu despre o astfel de pace vorbește. El se îngrijește de inima noastră, o umple cu pace, ca atunci când trecem prin nevoile materiale ale vieții să nu ne pierdem privirea de la ținta noastră. Și anume Isus Hristos și locul pregătit pentru noi.
Mulțumiri?
Pavel scrie flipenilor, iar în versetele citate găsim un lucru destul de aparte. Versetul 6: mulțumiri; pentru ce anume să mulțumesc, când am nenumărate cereri și de cele mai multe ori sunt materiale? Nu există loc pentru cereri. Și totuși este Cuvântul Lui Dumnezeu iar dacă vrem să-L împlinim așa cum este scris și cerut de Dumnezeu Tatăl nostru, așa trebuie să procedăm. Aducem cererile și grijile noastre alături de mulțumiri.
Ceea ce îmi dă pace
Domnul Isus a venit să aducă speranță, o nădejde vie. O cale mereu deschisă către Dumnezeu. Pacea Sa întrece orice pricepere, iar un copil de Dumnezeu a cunoscut de multe ori acest lucru. În nevoie și totuși plin de pace. Pentru că asta vrea Dumnezeu de la noi. Să trăim eliberați de orice jug. Hristos a cărat pentru noi și în locul nostru crucea. A pus pe umerii Săi lanțurile mele, jugul greu și orice păcat. Ne-a eliberat și ne-a dat aripi. Să ne desprindem de pâmânt și să zburăm spre Cer. Aripile sunt credința în El, care ne descoperă pe Dumnezeu și toată lucrarea Sa. De sus pământul este mic, neînsemnat. De jos pământul este noroios și plin de necazuri. Un om este fericit dacă Îl cunoaște pe Dumnezeu. Sunt creștini nefericiți, frați care vin la biserică, citim pe fețele lor o neferice pătrunzătoare. De multe m-am întrebat cum pot trăi mereu cu fața sluțită și mereu nemulțumiți. Nu poți avea pace și nici nu poți fi fericit fără Dumnezeu.
Psalmi 73:28
„Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”
Psalmi 4:6
„Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!” ”
Ce îmi poate liniști inima și avea mereu pace și fericire? O relație personală cu Dumnezeu.
Mereu trebuie să mulțumim și să privim la orice nevoie din perspectiva Lui Dumnezeu. Să nu vedem problema ci mai sus de ea. Ce vrea Dumnezeu să lucreze în noi prin nevoile care apar. Pentru asta spune Pavel să mulțumim. Să-i spunem Domnului probleme noastre, să cerem de la El ce avem nevoie, însă când Duhul Domnului lucrează în tine, cererile tale trec de la cele pământești la cele cerești. Dacă nu ai pâine, vei cere răbdare și nu pâine. Trebuie să învățăm calea Lui Dumnezeu! Oamenii evlavioși ca Pavel și alți apostoli, au cunoscut pe Isus și Dumnezeu și astfel ei au trăit plini de pace. Oameni ai tuturor timpurilor despre care auzim că Dumnezeu a făcut lucrări mari prin ei, au trăit aproape de Dumnezeu, cunoscându-l și zburând cu aripile credinței spre cele mai înalte culmi. Iar când erau bătuți și zdrobiți de probleme, încercări și atacuri ale celui rău, se înarmau cu și mai multă putere pentru ca zborul să nu înceteze. Se prindeau de probleme și își făceau avânt spre a urca în zborul lor și mai sus. Le prindeau cu ghearele rugăciunii și din înaltul zborului, le dădeau drumul și până jos erau zdrobite.
Primim putere în rugăciune, în trăirea zilnică și a fiecărei clipe cu Dumnezeu. Când ochii ne sunt îndreptați spre cer și acela este scopul nostru, tot ce rămâne în urmă este uitat, ce avem înainte este de împlint.
Astfel preaiubiților, să ne înaripăm cu credință și să avem mereu încleștate ghearele credinței. Puterea rugăciunii este nespus de mare. Hristos s-a rugat pentru noi, chiar și de pe cruce. El care era Dumnezeu, s-a rugat Tatălui pentru noi oamenii. Rugăciunea ne dă putere, iar cunoașterea Lui Dumnezeu înlătură din fața noastră orice piedică netezind drumul spre cer.
Să privim mereu la lucrurile de sus, iar lucrurile de sus sunt nădejdea că vom trăi o veșnicie alături de mult iubitul nostru Isus Hristos. Lucrurile de sus sunt suferințele, nevoile, grijile, lacrimile stările apăsătoare, batjocura. Toate acestea alcătuiesc lucrurile de sus.
V-ați întrebat vreo dată de ce suferim atât de mult ca și creștini? Cum am putea altfel să ne desprindem de pământ și să dorim tot mai mult cerul, dacă pământul ar fi primitor?
Cerul ne așteaptă cu porțile larg deschise, iar în pragul lor stă chiar Isus brațele întinse și zâmbind.
Ca să trăim fericiți pe acest pământ nu avem nevoie de multe lucruri. De fapt avem nevoie doar de un singur lucru: credința în Isus Hristos și Dumnezeu. Când vom înțelege cu adevărat acest lucru, nimic nu ne va opri zoburl spre cer, ci vom zbura plini de putere încurajându-i și pe alții să facă la fel.
Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă nu, pleacă-te înaintea Sa și mulțumește pentru că ai mai primit această zi, această șansă de a-L cunoaște și de a te apropia de El. Cere-I să te învețe să trăiești cu toate problemele și mulțumește-I că sunt. Cere-I să-ți îndrepte ochii spre cer. Pleacă-te cu credință înaintea Sa și El va lucra cu desăvârșire. Îți va liniști inima și pe chipul tău va răsări seninul zâmbet. Vei avea pace în inimă și speranță în orice suferință. Suferă cu bucurie și nădăjduiește: pe pământ toate sunt trecătoare, pentru că noi înaintăm prin credință spre cer. Totul este trecător, numai Hristos și locul pregătit de El pentru fiecare credincios în parte în cerul Lui Dumnezeu, este veșnic.
Domnul să vă binecuvinteze în toate.
Amin!
Meditații Creștine
27 Mai
CÂND ESTI ÎN FURTUNĂ
„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă” (Matei 14:24)
Să vorbim despre un om prins în mijlocul furtunii! leremia ţi-ar putea spune despre înălţimea valurilor şi viteza vântului. El şi-a dat seama cât de rapid se scufundă, aşa că şi-a mutat privirea! „lată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El” (Plângerile lui leremia 3:21-24). Când leremia şi-a luat privirea de la valuri pentru a se uita la Dumnezeu, el a început să recite un cvintet de promisiuni:
1. „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit”.
2) „îndurările Lui nu sunt la capăt”.
3) „Se înnoiesc în fiecare dimineaţă”.
4) „Credincioşia Ta este atât de mare”.
5) „Domnul este partea mea de moştenire”.
Furtuna nu a încetat, dar descurajarea lui leremia da. Pavel spune: „vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19).
Marile cântări sunt un mare ajutor. Ele te ajută să-ţi muţi privirea spre Cel ce umblă pe ape şi potoleşte furtuna. Thomas Chisholm a scris:
„Mare este credincioşia Ta, o, Dumnezeule, al meu Tată,când mă întorc la tine totul este descoperit.
Tu nu te schimbi, bunătăţile Tale nu dezamăgesc,cum ai fost, aşa vei fi întotdeauna.
Mare este credincioşia Ta, mare este credincioşia Ta,în fiecare dimineaţă văd noi îndurări.
Tot ce ai promis, mâna Ta a făcut, mare este credincioşia Ta faţă de mine, Doamne”.
Oferit de: www.misiune.ro
Meditații Creștine
25 Mai
CUM SĂ GĂSEŞTI MÂNGÂIERE ÎN VREMURI DE RESTRIŞTE
„Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat” (2 Corinteni 7:6)
Acum tu o să spui: „Cu siguranţă Pavel a fost prea matur spiritual pentru a se simţi descurajat”? Se pare că nu! Cel mai mare apostol şi lider al bisericii a experimentat descurajare, stres, nelinişte şi chiar temeri. „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri” (2 Corinteni 7:5).
Aşadar, spre ce ne întoarcem în vremurile tulburi? Să luăm aminte la câteva căi prin care Dumnezeu ne trimite mângâiere şi încurajare:
1) El ne mângâie prin prezenta Lui. „Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru” (2 Tesaloniceni 2:16-17). Este natura lui Dumnezeu să fie cu noi, să ne mângâie când suferim (Matei 5:4), când suntem cu inima frântă (Psalmul 147:3), copleşiţi (Psalmul 145:14), îngrijoraţi (Isaia 41:10) sau bolnavi (Psalmul 41:3). Dar trebuie să recunoaştem prezenţa Lui şi să acceptăm mângâierea Lui!
2) El ne mângâie prin Cuvântul Lui. „Adu-ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:49-50).
3) El ne mângâie prin rugăciunile noastre. „ în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul” (Psalmul 138:3).
4) El ne mângâie prin prieteni evlavioşi. Pavel scrie: „Dumnezeu… ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Astăzi, caută-i pe aceia care îţi aduc mângâiere şi mângâie-i şi tu pe alţii.
Oferit de: www.misiune.ro
24 Ianuarie
COMOARA PE CARE O PURTAM ÎN NOI
„Comoara aceasta o purtam în niste vase de lut” (2 Corinteni 4:7)
Dumnezeu ti-a dat daruri si El vrea sa le folosesti. Poate aceste daruri dormiteaza sub maldare de esecuri, de teama sau de o stima de sine scazuta. Poate esti constient de ele si totusi nu stii cum sa le pui în practica. Poate ai trecut de la o relatie la alta sperând sa gasesti pe cineva care va realiza ce se afla în tine si îl va scoate afara. Daca este asa, citeste urmatoarele: „Comoara aceasta o purtam în niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi”. Doar Dumnezeul care a pus talentele în tine stie unde se ascund ele si cum pot fi scoase la lumina. Destinul amânat este placerea diavolului. Prin faptul ca nu-L lasi pe Dumnezeu sa-ti dezvolte darurile, te afli în mâinile lui Satana si traiesti mult sub potentialul tau. Cert este ca ai o comoara atât de mare îngropata în tine încât dusmanul da târcoale sa ti-o fure. Nu trebuie sa te miri niciodata de motivele lui Satana. Domnul Isus a spus ca el vine „sa fure, sa junghie si sa prapadeasca” (loan 10:10). Nu încerci sa jefuiesti pe cineva decât daca are ceva ce merita luat, nu? Poate talentele tale sunt într-o stare bruta si nedezvoltate sau poate sunt îngropate sub ani de îndoiala, de pacat nemarturisit, de obiceiuri rele, de regret si disperare. Dar Dumnezeu poate lua ceva ce pare nimic si poate crea ceva minunat. Gândeste-te doar: El a facut pamântul din nimic – asa ca imagineaza-ti ce poate face când are cu ce începe! Astazi, pleaca-te pe genunchi si roaga-te: „Tata, ajuta-ma sa-mi recunosc talentele, sa le maximizez si sa le folosesc spre slava Ta”. Aceasta este o rugaciune la care Dumnezeu va raspunde!
Oferit de: www.misiune.ro
fragmente..
” Stăteam și mă gândeam în inima mea..
E mai mult a îți iertare decât a-ți cere scuze. Scuzele
trebuie spuse atunci când față de celălalt ai greșit din
din neatenție. Pe când, iertare îți ceri atunci când
ai greșit din neveghere. Pentru că din neveghere rănim
sentimentele celui de lângă de noi. Din neatenție,
nu rănim.
Atitudinea noastră vine mereu dintr-o cercetare
interioară și din dorința de repara și arăta dragostea
față de cel de lângă noi.
Când ai greșit față de Dumnezeu și ai păcătuit, ai lovit
în dragostea Sa infinită. El oferă iertarea celui care
vine și o cere. În urma cercetării și lucrării Duhului
Sfânt în inima noastră, vedem că nu am vegheat asupra
căii noastre și am rănit, lovind în măreața dragoste a
Tatălui ceresc.
La fel e și cu oamenii. Atitudinea smerită prin care
te apropii de o persoană și cu părere de rău ceri ca să
te ierte, nu e ceva josnic. Prin asta arăți că-ți pasă
de sentimetele sale și arăți dragostea ce o porți pentru
acea persoană. Nu ne înjosim, ci arătăm maturitare și
dragoste. ”
Scurte frânturi de înţelepciune simplă
Câteva rânduri care au avut efect în viaţa mea şi le-am copiat in fisierul meu cu vorbe înţelepte. Nu sunt scrise de mine ci doar adunate. Poate vă vor fi de folos şi vouă.
Omul trist veni în marele oraș. Privi în jur: observă oamenii, mișcarea. Apoi, ajunse în centrul metropolei, privi clădirile înalte și își spuse: ”Mda! Oamenii sunt din ce în ce mai egoiști și mai lacomi. Își construiesc ziduri din ce în ce mai înalte și mai trainice și, astfel se îndepărtează unii de alții”…
Vezi articolul original 435 de cuvinte mai mult
Meditatii Crestine
07 Septembrie
BINECUVINTEAZA-TI COPIII!
„l-au adus niste copilasi, ca sa Se atinga de ei” (Marcu 10:13)
Biblia spune: „i-a luat în brate, si i-a binecuvântat, punându-Si mâinile peste ei” (v. 16). Interesant este faptul ca Domnul Isus tocmai îi învatase pe oameni despre tema divortului. Oare Biblia vorbeste astfel pentru ca familiile destramate produc copii zdrobiti? Prea des copiii sunt prinsi în mijlocul schimbului de focuri dintre parintii nervosi. Uneori îi folosim chiar drept arme pentru a ne rani unii pe altii. Lucrul acesta ne aduce aminte de buletinele de stiri despre Razboiul din Golf, care enumerau tinerii si tinerele ucisi în mod accidental de propriile lor armate. Numim lucrul acesta „focul prietenos”. Ce poate fi „prietenos” sa sângerezi pâna la moarte în nisipul fierbinte al unei tari straine? Care e ideea? Urmatoarea: divortul ar trebui sa fie ultima noastra solutie, nu prima noastra optiune. Noi crestem în bunatate când daruim si iertam, când murim fata de propriul interes si când ne punem partenerul/a pe primul plan. Biblia spune ca o astfel de dragoste „nu va pieri niciodata” (1 Corinteni 13:8). Domnul Isus, care se confrunta cu problemele adultilor, Isi întrerupe programul Sau încarcat pentru a-i binecuvânta pe copii. El nu le da sfaturi, El doar îi atinge, deoarece în atingere exista putere. Sa-i onoram pe toti acei oameni minunati care lucreaza cu copiii, caci este o chemare înalta. Si sa nu uitam sa atingem vietile celor micuti cu cuvinte pline de speranta si zâmbete încurajatoare. într-adevar, poate vor fi singurele de care vor avea parte unii copii. Sa nu-i ranim, caci ei reprezinta viitorul. Cu ce au gresit ucenicii? Cine le-a spus lor ca sunt prea ocupati ca sa-i iubeasca, sa-i binecuvânteze si sa aiba grija de copii? îti vorbeste Dumnezeu prin meditatia de astazi?
Oferit de: www.misiune.ro
Meditatii Crestine
06 Septembrie
PIERDUT SI GASIT (3)
„Acest fiu… era pierdut, si a fost gasit” (Luca 15:24)
Dupa ce a spus pilda cu oaia ratacita si cu banul de argint, Domnul Isus încheie cu pilda fiului risipitor. Interesant este ca el stia ca e pierdut si cunostea drumul spre casa. Pastorul a cautat oaia pierduta, femeia a cautat moneda de argint, dar nimeni nu s-a dus sa-l caute pe fiul pierdut. Numai dupa ce si-a risipit mostenirea si a ajuns la cocina porcilor citim: „Si-a venit în fire si a zis: „Câti argati ai tatalui meu au belsug de pâine, iar eu mor de foame aici! Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: Tata, am pacatuit împotriva cerului si împotriva ta, si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai.” Si s-a sculat, si a plecat la tatal sau. Când era înca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: „Tata, am pacatuit împotriva cerului si împotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau.” Dar tatal a zis robilor sai: „Aduceti repede haina cea mai buna, si îmbracati-l cu ea; puneti-i un inel în deget, si încaltaminte în picioare. Aduceti vitelul cel îngrasat, si taiati-l. Sa mâncam si sa ne veselim; caci acest fiu al meu … era pierdut, si a fost gasit” (v. 17-24). Dragul meu, desi te-ai îndepartat de Dumnezeu, El asteapta sa te primeasca din nou acasa. Ai un loc rezervat la masa. El are un inel pentru fiii Sai prin care te identifici ca apartinându-l Lui si o haina a neprihanirii cu care sa-ti acopere rusinea. Bucuria fiului risipitor nu a revenit decât în clipa în care s-a aflat din nou în casa tatalui sau. Asadar, trebuie sa iei o hotarâre. Desi esti dezamagit de tine însuti si îti este rusine fata de Dumnezeul pe care l-ai dezamagit, te poti reîntoarce acasa. Si o poti face astazi.
Oferit de: www.misiune.ro
Meditatii Crestine
05 Septembrie
PIERDUT SI GASIT (2)
„Am gasit leul, pe care-l pierdusem” (Luca 15:9)
Urmatoarea pilda rostita de Hristos a fost despre un banut de argint care s-a pierdut. „Care femeie, daca are zece lei din argint, si pierde unul din ei, nu aprinde o lumina, nu matura casa, si nu cauta cu bagare de seama pâna când îl gaseste? Dupa ce l-a gasit, cheama pe prietenele si vecinele ei, si zice: „Bucurati-va împreuna cu mine, caci am gasit leul, pe care-l pierdusem” (v. 8-9). Sa remarcam ca acest ban de argint, care era un obiect fara viata, nu stia ca s-a pierdut, deci nu avea nici o grija. Sa observam doua lucruri: 1) Banul a fost pierdut chiar de persoana care trebuia sa aiba grija de el. 2) S-a pierdut chiar daca se afla în casa. Aceasta e o imagine a celor ce stau în biserica în fiecare duminica dimineata si cred ca schimbarea personala, afilierea la o biserica si legaturile de familie sau faptele bune îi mântuie. Ce a facut femeia? A aprins o lampa, a maturat casa si l-a cautat pâna l-a gasit. Asta face predicarea bazata pe Biblie si centrata pe Hristos. Orice lucru care sta în calea venirii oamenilor la Hristos trebuie maturat. Sa aprindem lampa Cuvântului lui Dumnezeu. Sa predicam singurul mesaj care îi poate mântui pe oameni de pacatele lor: „Evanghelia lui Hristos … este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecaruia care crede” (Romani 1:16). Aceasta femeie avea probabil lucruri de facut si animale care trebuiau îngrijite. Dar toate acestea au trecut pe planul doi. în biserica este nevoie de o lampa care sa lumineze, de o matura care sa faca curatenie si de o dedicare care refuza sa se opreasca pâna când cei pierduti din casa nu sunt gasiti si mântuiti.
Oferit de: www.misiune.ro
AvA 